Puful de papadie

Standard

albastru4.jpg

Odata, demult, era o copila neastamparata, care nu isi gasea niciodata locul si tot misuna bezmetica printre nori, calcand adeseori in strachini. Stiu la ce te gandesti,ca norii si stachinile nu au nimic in comun, dar in basme totul este posibil, stii cum sunt basmele astea , inexplicabile si adeseori lipsite de logica.

Si cum tropotea ea asa printre nori, la un moment dat, pe un cumulus sidefiu, zareste o fetita dragalasa odihnidu-se. Probabil sedea de ceva vreme acolo, pentru ca funduletul i se cufundase de tot in moliciunea norului si piciorusele abia se mai iteau dincolo de marginea lui.

Privea undeva in zare, prea obosita pentru a merge mai departe. E posibil ca Delicata ( o sa-i dam un nume, pentru o mai usoara povestire), alunecase de pe o raza de luna sau de pe aripile unui avion, altfel nu ar fi avut cum sa ajunga acolo, pe nor , pentru ca starea asta de imponderabilitate este caracteristica doar Bezmeticei, doar ea poate sa umble mereu cu capul in nori, ignorand forta de gravitatie.

Surprinsa ca intilneste pe cineva la inaltimea aia, Bezmetica se apropie tiptil, cercetand curioasa fetita Delicata. Si cum privea ea asa, observa ca talpile Delicatei sunt pline de rani. Fara sa-si ceara permisiunea se aseza si ea pe cumulus, inghesuind-o pe Delicata, vadit deranjata de prezenta inoportuna.

Apoi rupse un colt de nor si lua in mana piciorusul Delicatei, curatand bland ranile cu tamponul alb si pufos, se stie din batrani ca norii sunt aseptici si tamaduitori.

Delicata se lasa ingrijita fara sa schiteze vreun gest si nu se impotrivi cand Bezmetica ii lua si celalt piciorus pentru a-l ingriji.

Multumita de rezultat, Bezmetica se scotoci prin buzunare si gasi o bomboana de ciocolata umpluta cu menta, uitata de demult pe acolo, desfacu cu grija staniolul si i-o intinse Delicatei, dar aceasta nu parea interesata, privea apatica in departare.

“Categoric, asta trebuie energizata cu forta!” isi zise Bezmetica si indesa bombonica printre buzele stranse ale Delicatei pana cand, fetita fu nevoita sa deschida gura si sa primeasca dulcele. In virtutea inertiei, degetul Bezmeticei aluneca intre dintisorii ascutiti care ar fi putut sa muste, dar nu se intimpla asa ceva.

Din lipsa de ocupatie incepu sa modeleze dintr-o alta bucata de nor, neavand alte materiale la indemana, o pereche de conduri pentru delicata si recenta ei prietena. O pereche de conduri eleganti, cu toc inalt si subtire, foarte, foarte frumosi. Ii masura pe langa piciorusul gol si-i urmari cu coada ochiului reactia. Vazu pielea de pe nasucul Delicatei cum se increteste a nemultumire si isi zise in gand, “ Nu-i nimic,mofturoaso, avem tot timpul din lume sa-ti confectionam altii, las’ ca-ti fac eu o pereche de adidasi puma, sa vedem daca mai strambi din nas”

Albi si molcuti, adidasii marca puma incaltara perfect piciorusele proaspat vindecate si Bezmetica lega strans sireturile sa fie sigura ca protestatara asta mica nu poate sa le desfaca.

Dupa ce o mai studie putin, hotari ca Delicata e prea subtire imbracata pentru vremea asta de toamna si cotrobaind prin buzunarele uriase ale sortuletului scoase de acolo un fus si incepu sa toarca cu rabdare un fir subtire din norul urias. Nu vorbeau in timpul asta, de fapt, nu schimbasera nici un cuvant de cand se intilnisera pe nor. Doar din cand in cand, in timp ce torcea, Bezmetica isi mai inghiontea tovarasa cu umarul, urmarindu-i curioasa rectia. Si cum Delicata ramanea impasibila, Bezmetica isi continua activitatea la fel de impasibil. Se oprea doar uneori, pentru a mai indesa cate o bucatica de ciocolata cu menta, printre buzele stranse cu cerbicie.

Cand din nor nu mai ramase decat o bucatica mica, mica de tot, incat trebuira sa se inghesuie zdravan una in alta pentru a nu cadea de pe el, fata se opri din tors si incepu sa depene un ghem. Si cand ghemul fu gata, iar cotrobai prin buzunarele uriase si scoase doua andrele, era tare indemanatica, vezi Doamne , Bezmetica asta.

Si croseta o hainuta calduroasa, masurandu-si din priviri prietena taciturna. Ii croseta chiar si o gluga si apoi, luand mana Delicatei o imbraca cu hainuta cea calduroasa, fara ca aceasta sa dea vreun semn ca ar vrea sa ajute in vreun fel.

“ Nu-i nimic, isi zise Bezmetica in gand, te imbrac eu cu forta, am imbracat o gramada de copii incapatinati fara sa ma ajute cineva. Doar nu o sa te las sa te raceasti chiar acum, se stie ca vremea inselatoare de toamna provoaca boli periculoase”. Ii venea tare bine hainuta asta alba, ii incheie nasturii pana sus ( gasise niste nasturi maaari, bleumarin prin buzunarele sortuletului) si ii trase gluga pana deasupra ochisorilor mari, tristi si uimiti.

Cu restul de fir ramas in ac, cusu cat se poate de bine un puf de papadie( care nu se stie cum ajunsese pe acolo, prin vazduh ) pe spatele hainutei . Trase zdravan de el pentru a se asigura ca nu se poate rupe si apoi, se scarpina in cap cautand niste ramasite de matematici si prin buzunare pentru a gasi un creion chimic si o bucata de hartie.

Pana si Delicata incepu sa se nelinisteasca vazand febrilitatea cu care Bezmetica asta facea complicate calcule dimensionale si analize aerodinamice ale pufului de papadie.

Tot umezind creionul chimic pe varful limbii, mai verifica inca o data forta maxima de soc functie de ρ, masa pufului de papadie M, viteza de lansare V si alti parametrii geometrici ai parasutei in diferitele faze de deschidere pana la umflarea completa, se asigura ca a ales solutia optima si Delicata ei prietena este in perfecta siguranta.

Apoi, zambind diabolic se opintii si cu calcaiele o impinse bland dar ferm, pe draga ei Delicata, jos de pe nor.

Biata fetita, era de-a dreptul speriata, pe buna dreptate, era norul ei acolo, ea il ocupase si sedea foarte confortabil pana cand venise Bezmetica asta sa-i strice rostul. Si apoi, daca gresise calculul, daca puful de papadie nu atenueaza suficient caderea, daca o sa se zdrobeasca la contactul cu pamantul?

Se agata cu disperare de marginea norului, isi infipse unghiile adanc in el si o privi cu neincredere pe intrusa.

“ Nu iti face griji, o sa fie bine, rase Bezmetica in timp ce ii mai infunda o bucatica de ciocolata cu menta in gurita si se ruga in gand la Dumnezeu sa nu fi facut cumva vreo greseala de calcul.

”O sa fie frumos si o sa iti placa, ai sa vezi, totul este asa cum trebuie sa fie!”

Apoi, asezandu-se confortabil pe burta ocupa restul de nor si dupa ce desprinse, unul cate unul, degetele Delicatei de pe marginea de care se agatase cu disperare, ramase cu mainile sub barbie , urmarind cu sufletul impacat zborul pufului de papadie. Si abia atunci cand Delicata abia se mai zarea si era mica mica, cat un bob de mazare, ii auzi rasul zglobiu, semn ca totul decursese conform calculelor.

Stiuse Bezmetica dintotdeauna ca aritmetica i se potriveste cel mai bine, facuse si calculul asta cu precizie, ii daduse fara rest.

Se rasturna multumita intr-o parte si musca cu pofta dintr-o bucata de nor. Abia acum isi dadu seama ce sete i-a fost.

“Buni si norii astia la ceva!”, isi zise multumita Bezmetica inainte de a atipi putin.

Comentariile sunt închise.